Dacă aş începe să scriu o carte oare cum aş face-o? Poate aş începe să scriu ce gândesc pe moment ...mda…
desigur asta ar fi cam greu deoarece imi vin cel puţin 5 gânduri sesizabile pe secundă si nu pot scrie aşa mult aşa de repede… probabil de aceea n-am scris până acuma nimic, n-am ştiut niciodată cum să încep, mi s-a părut prea greu… OK dacă tot m-am legat de asta poate am să încep aşa… .
Stau câteodată şi mă gândesc cât de nebuna este lumea din ziua de azi, este efectiv cu susul în jos, nu ştiu cum li se poate părea distractivă monotonia unui oraş plin de praf şi de zgomot în care faci acelaşi lucru în fiecare zi…. te trezeşti, mânânci, mergi unde ai de mers în fiecare zi oprindu-te la acelaşi semafor, mai mergi umpic trecând prin acelaşi parc, mai treci încă un semafor banal la care trecerea de la pietoni şi de la maşini e liberă în acelaşi timp, te mai miri odata de chestia asta şi apoi mergi mai departe ajungând unde trebuie…faci ce ai de facut, aştepţi să mai treacă odată aceleaşi 8 ore banale după care ajungi din nou la semafor, de data aceasta te enervezi din cauza clansoanelor şoferilor nervoşi fiind ora de vârf, mai mergi umpic, te mai întâlneşti cu o prietenă sau un prieten..’mamă ce s-a mai schimbat si ăsta, ultima dată mai avea fărâmă de minte în capul ăla’ şi apoi îţi vezi de drum ajungând din nou la acelaşi semafor banal apoi acasă unde începe altă treabă haotica şi totuşi banală. Dar, cu toate acestea ni se pare total normal şi absurd de distractiv să ne trăim viaţa la oraş. Defapt, cum am mai spus, în ziua de azi aşa şi este… toate lucrurile normale ni se par absurde si toate lucrurile absurde ni se par normale.De exemplu o să mă leg puţin de cupluri, gândiţi-vă ce rost are sa începi să ai relaţii cu personae de sex opus (sau chiar de acelaşi sex!!) de la vârsta de 12-13 ani sau chiar mai devreme, cum încep copii în ziua de azi…de parcă s-ar putea înfiripa o dragoste la vârsta aceasta, o căsnicie sau mai ştiu eu…doar acesta este rolul concubinajului nu? Să-ţi găseşti perechea, să ai o familie, copii, să-ţi duci mai departe sămânţa, sau, cel puţin acesta era rolul lor principal... că mai nou i s-au dat alte roluri… asta… ei bine… e partea II-a sau a III-a… care vreţi voi. Şi totuşi, tânăr fiind pe la 16 ani vezi o tipă sau un tip şi mai povestiţi ce povestiţi şi ajunge să-ţi spună că la cei 14 ani a ei (lui) nu a avut înca prieten(ă) ţi se pare aşa de anormal de parcă cineva ar fi cerut umpic de sare pentru ingheţata lui de ciocolată. Oricum acestea sunt detalii minore, ce să mai zici când auzi de o tipă sau tip (dar mai rar) că vrea sa îşi piardă virginitatea doar în nopatea nunţii (cum e şi normal!!), te uiţi la el şi începi să râzi şi zici ‘da mă frate (soro) bună asta bună bună” si treci mai departe fără să realizezi ce a vrut să spună defapt.
Bine bine am terminat că văd că deja începi să te aprinzi şi te gândeşti că dacă mai continui în felul acesta laşi cartea asta din mână. N-am să-ţi povestesc ceva banal, cu lucruri frumoase care ar trebuii să se întâmple într-un mod relativ normal deoarece am să te plictisesc, pentru că ţi se pare bineânţeles mai distractiv să citeşti despre banalităţile anormale care se întâmplă în ziua de azi, care le vedem pe strada la tv… cam peste tot.
Acesta poate fi un prolog scris de un tânăr scriitor care s-a lăsat intimidat de societatea de azi, dar totuşi majoritatea cărţilor au fost scrise altfel. În cărţi găsim ceea ce nu putem găsi nicăieri altundeva. O mare de cuvinte care aşteaptă să fie descifrată de toată lumea.
carte... sa sti ca si eu ma gandesc de multe ori cat de greu e sa fi in stare sa scri un roman intreg dar sa faci sa fie cat mai apreciat...greu, nu?poate peste cativa ani te apuci si tu de ceva mai serios, ar fi o chestie faina sa iti pierdem urma si sa mergem cu bestselleru` sa ni`l semnezi :)) good old friends, that`s what they do! i`ll keep an eye pe blogul tau...
RăspundețiȘtergereAcest text, deşi este o realitate crudă, m-a făcut sa zâmbesc şi să mă gandesc mai bine la unele lucruri... O carte bine concepută îţi ia uneori doar o zi să o citeşti, dar oare câte luni autorul şi-a frecat mintea ca să scrie acea carte? Dar un paragraf?
RăspundețiȘtergereMi se pare ca acest Epilog ar fi potrivit pentru orice carte a oricărui autor, iar dacă ar continua, viaţa personajului din această carte nu ar fi doar banală şi fără sens.
pai n-o sa trebuiasca sa veniti sa vil semnez ca o sa va trimit unul direct semnat:)) oricum inca is vise....ar mai fi cale lunga pana acolo:))poate prea lunga:))pana atunci ne putem folosi de cartile adevarate scrise deja:D[de alti scriitori cu adevarat adevarati]
RăspundețiȘtergereexact...la comentul lui pati:D...in cocnluzie ar trebuii sa le savuram fiecare cuvant ca semn de multumire pentru autorul care sa chinuit atata:D
RăspundețiȘtergerePai atunci eu ce sa zic ca sunt la Eminescu , liceu cu profil uman , chiar la filologie romana si pot sa spun ca sunt mult mai "creanga" decat tine.:P:*.
RăspundețiȘtergereIn orice caz unele idei din textul ala chiar imi plac, desi cu altele nu sunt de acord.Si totusi asta mai bine o discutam "live".
Oricum, frumos textul , orice ai scrie sau orice ai face eu te sustin:*.
Pai e o descreiere f interesanta...de altefel e drumul vietii fiecaruia dintre noi...un drum in care fiecare isi alege soarata asa cum si-o croieste el...ar fi o carte interesanta pt toti adolesecentii din ziua de azi:d...ci pt fiecare dinter noi...cam atat, numai stiu ce sa spun:p...
RăspundețiȘtergereHai ca si tu ai avut prieten pe la 12-13 ani...nu stiu exact de ce ai mai pus problema...copiii astia simt o oarecare atractie unii pentru altii , fie ca e fizica sau sufleteasca. Nu e nimic rau pentru copiii astia sa faca parte dintr`un cuplu..la o oarecare adica toti invatam din greseli si cu cat invatam mai repede cu atat stiu sa ne ferim de aceleasi probleme pe parcursul vietii.oricum este foarte frumos bravo :*:*:*
RăspundețiȘtergerein timpurile astea trebuie sa acceptam anormalul ca fiind normal, pentru ca tu sa nu fii etichetat ca fiind "ciudat", "cretin", "idiot", "tzaran" sau "nebun"..offf, de atatea ori am simtit nevoia sa ma ascund de lumea asta, sa ma rup de civilizatie si sa traiesc asa cum stiu eu..dar nu imi permit sa visez..visul asta costa mult prea mult!mai bine iau o carte in mana si o citesc..atata timp cat citesc sunt rupta de aceasta lume de care ne-ai vorbit mai sus..
RăspundețiȘtergerefoarte profund...ma atins in inimia
RăspundețiȘtergereNormalitate, banalitate, doar niste termeni relativi pe care fiecare din noi ii folosim intr-un mod subiectiv.
RăspundețiȘtergereFrica de etichetare (dupa cum spune si Paula) este factorul ce ne impinge sa ne incalcam proprile principii, proprile pareri despre ce inseamna sa fi normal sau anormal. Da, mersul la scoala, anormalitatea semaforuli "tampit", dupa cum il numesc eu, sunt niste lucruri general valabile pentru normal/absurd.
Am observat in ceea ce ai scris ca tie ti se pare normal ca cineva sa isi piarda virginitatea in noaptea nuntii, nu te contrazic, absolut deacord, asta e opinia ta despre ce inseamna normal, dar parerea mea difera putin, si spun ca este normal sa iti incepi viata sexuala inainte sa te casatoresti, e foarte posibil sa nu te casatoresti niciodata din asta sa inteleg ca vei muri virgin/a ? si nu cred ca poti sa contrazici opinia mea despre normal, asa vad eu lucrurile.
M-am regasit in una din afirmatiile de mai sus "vezi o tipă sau un tip şi mai povestiţi ce povestiţi şi ajunge să-ţi spună că la cei 14 ani a ei (lui) nu a avut înca prieten(ă) ţi se pare aşa de anormal de parcă cineva ar fi cerut umpic de sare pentru ingheţata lui de ciocolată.", acesta este un normal cu care sunt si eu de acord pentru ca eu sunt in situatie. Am ajuns la varsta de 16 ani fara sa fi avut vreo prietena si nu regret nici macar o secunda, asteptarea mea a fost rasplatita cum se poate mai bine si acum sunt foarte fericit, dar de multe ori am fost etichetat drept ciudat.
Lucruri frumoase se intampla la tot pasul, dar suntem prea orbi ca sa le observam sau nu ne intereseaza asa mult cum sustinem ("lucruri frumoase care ar trebuii să se întâmple"). Ai observat cand a inflorit primul ghiocel? Ai observat fiecare zambet de pe buzele persoanelor iubite? Ai observat fiecare luna plina? Ai observat rasetul copiilor jucandu-se in spatele geamului tau? Poate ca da, poate ca nu...
Multe din parerile tale sunt in antiteza cu ale mele si nu spun asta ca un lucru rau, desi am o proasta relatie cu cartile, daca tu ai scrie una, as fi cu siguranta unul din cititorii ei.
---------------*Off-topic* ---------------------
Nu te lasa inselata de aparente, ochiul te poate insela, foloseste-ti toate simturile si nu uita de bunul simt si mai ales nu uita ca ai prieteni adevarati, care au fost alaturi de tine chiar daca se simteau in plus, si tu trebuie sa fi alaturi de acei prieteni, chaiar daca te simti in plus, sper sa nu tragi concluzi pripite si sa te gandesti la ce vreau sa iti zic (nota: nu e vorba de mine)
Inca ceva...te rog sa nu ma intrebi la ce si cine m-am referit
RăspundețiȘtergereGabi, in primul rand ideile de care m-am folosit ca sa scriu textul acesta nu sunt neaparat ideile mele sau idei care le consider si eu normale sau anormale alaturi de tinerii din ziua de azi, am vrut sa subliniez pe de o parte diferentele din ceea ce ar trebuii sa fie normal(nu inseamna ca si mie mi se pare normal) si ceea ce e considerat normal in ziua de azi, si mai ales diferentele dintre ce era ami demult si in ce stagiu a ajuns societatea din ziua de azi.
RăspundețiȘtergereSi referitor la mesajul pentru mine, da am observat cand a inflorit primul ghiocel, am observat daca nu fiecare aproape toate zambetele de pe fetele persoanelor iubite si cu siguranta am observat rasetul copiilor care se joaca in fata geamului meu enervandu-ma de cele mai multe ori deoarece ma deranjau foarte tare..dar la urma urmei ajungeam sa surad si sa zic "is si ei copii cum am fost si eu si in plus lumea ii a lor acuma".Crede-ma ca nam uitat niciodata cat au fost prietenii mei alaturi de mine si daca i-am facut sa se simta in plus imi pare rau.Stiu ca ar trebuii sa le fiu alaturi si cand ma simt in plus dar atunci cand ma simt in plus simt ca n-au nevoie de mine si mi-e mai greu.Imi pare rau ca te-am dezamagit in unele chestii..si pe voi pe toti dar aste sunt probleme care nu se discuta pe un blog public:).
Nu stiam cum sa iti zic altcumva ^:)^, oricum chiar nu are vorba de mine, nu sunt dezamagit de nimic si nu cred ca altcineva este, tot ce e important e ca ai inteles mesajul. Referitor la intrebarile alea...erau intrebari retorice, adica oricum nu sunt singurele lucruri frumoase din lume...
RăspundețiȘtergereApropo...trebe sa ne vedem toti sau cel putin in numar cat mai mare, mi-e dor de atmosfera impreuna :D si mai ales ca imediat plecati...
Prunc, sa nu crezi cumva ca as fi suparat pe tine sau ceva..ok?
imi place subtilitatea lui gabi in legatura cu o chestie am sa tin cont de ea :)). fie ca tin cont in mod pozitiv sau intr`unul negativ :)). dar subiectul asta se incadreaza la "astea sunt probleme care nu se discuta pe un blog public:)." :)). Ei, la ideea cu 12-13 ani(relatie cu o persoana indiferent de sex) sunt probabil 2 posibilitati la care m`am gandit eu ca te`ai gandit tu...in primul rand sora`ta care s`a dus la agatat(11?) si tu. oricum daca e vorba de propria persoana nu cred ca iti pare intr`un fel adica in niciun fel rau de ceea ce a fost, cred ca am putea numi in loc de " Golden Age" al tau am putea incerca ceva de genu " Metal Age",semnat:Coki :)). Ce vremuri! oricum eu is de parere ca atata timp cat nu suntem foarte limitati de parinti dar in limita bunului simt putem sa facem orice cat suntem tineri si cat timp 'We feel like it! \m/' :))
RăspundețiȘtergereBun, mai spun inca odata si n-o sa mai repet.In text nu e vorba de mine de voi sau de oricine altcineva, ci de tineri in general:))...n-am adus niciunde aluzie la nimeni [si ago am scris textul ianinte sa mearga sora mea la agatat:))] si chiar vreau sa va rog sa nu mai discutam aici lucruri care nu se discuta cum spuneam pe un blog public:))...daca are cineva sa-mi zica ceva sa-mi zica individual:D...multumesc anticipat:)
RăspundețiȘtergeremonotonia ne poarta pe culmile disperarii, probabail ca intr-o zi anume...vom ajunge la teatru pentru a viziona piesa "nimicul de nicaieri" scrisa de nimeni...si vom pleca spunand cum ne-am obisnuit de atata amar de vreme..."piesa a fost super"...chiar daca nu am vazut nimic ...vom fi atat de pierduti "la fel"...incat vom uita pana si ce inseamna valoarea , vom cantarii totul cu aceasi unitate de masura ...si nu ne vom da seama de lucrurile cu adevarat importante, valoroase care intr-adevar merita facute.
RăspundețiȘtergereImi place ce ai scris...prin acest inceput ai putea pornii o campanie impotriva ... domnului "la fel" pentru a-l promova pe nenea` "diferit"...de mana cu tanti "valoare"
mama..ce conversatii pe aici;;)
RăspundețiȘtergereii interesanta treaba asta,astia tinerii au relatii mai repede ca sa experimenteze si e..logic ca inca nu se gandesc la relatii mai serioase,dar e placut sa ai pe cineva langa tine cu care sa iti petreci din timp:-/
oricum..adevarata chestia:)
te-am pupat.ceao:*
se pare ca talentul literar e mostenire de familie, iar verisoara ta e mandra sa vada cat de bine te descurci :D imi place tare mult asta: "toate lucrurile normale ni se par absurde si toate lucrurile absurde ni se par normale". felicitari :*
RăspundețiȘtergerema distreaza tare mult conversatiile astea gen messenger...ce sa zic?anormalitatea mea pentru unii este o normalitate? pot sa condamn pe cineva pentru asta?NUUUUUU...generatiile difera...ideile si mai mult..de la om la om..normalitate,anormalitate..totul are legatura cu articolul tau..
RăspundețiȘtergereaaaa...si inca ceva...daca vreti sa tineti cont si de parerea mea...in loc sa purtati discutii personale pe bloguri publice, mai bine ati citi o carte..asta iti suna si tie co, insa in cazul asta inteleg ca ai vrut sa lamuresti lucrurile...in orice caz,daca nu vreti sa vorbiti face 2 face, exista telefon sau mess (ca e mai ieftin)...
RăspundețiȘtergeremda sunt de accord cu Paula...voi copiii astia de la Sincai nu stiti tare multe.(glumeam ).
RăspundețiȘtergereVorbeai de monotonia unui mic orasel din Romania, probabil te`ai referit la oraselul nostru.Da , poate ca este mic, plictisitor, un oras unde aproape fiecare cetatean resimte rutina, dar , ar trebui sa te gandesti si la alte aspecte, cum ar fi : oras mic= un oras mai linistit,unde ai sansa sa iti traiesti viata fara prea mult stres ( asta depinde si de persoana ) fara agitatie, aglomeratie, o viata lipsita de o graba continua...Un oras mai mare...cum ar fi Bucurestiul , ca sa ne rezumam la tara noastra, este un oras intradevar mare, aglomerat, unde mai tot timpul este ora de varf, plin de oameni nervosi , stresati , care nu`si mai vad capul de atata aglomeratie , totul se petrece pentru ei la un alt nivel, la o viteza la care un om din provincie probabil nu s`ar putea adapta.Si stresul continuu este cauza multor boli pe care oamenii din ziua de azi le au..plus ca , traind intr`un oras asa mare aduce multe alte lipsuri.De exemplu oamenii din Bucuresti se cam tem sa iasa noaptea pe strazi, multi copiii de varsta noastra in loc sa mearga in club ca si noi sau sa iasa noaptea in oras , stau acasa deoarece parintilor le e frica de hoti , criminali si alte creaturi deastea care sunt intr`un numar mult mai mare acolo decat la noi.
RăspundețiȘtergereIn orice caz fiecare are o conceptie diferita despre viata, iar niciunde nu se vor gasi doi oameni cu aceleasi ganduri, aceleasi idei si aceleasi idealuri in viata.
De aceea toti suntem diferiti si prin simplul nostru fel de a fi facem lumea mai buna sau mai rea .
oricum asta e doar parerea mea.:D
alin cred ca corina nu se referea la monotonia unui orasel mic sau mare sau mediu sau cum vrei tu...in care nu te distrezi sau te distrezi...cred ca se referea la monotonia orasului in general...ori de care tip ar fi el....adica noh is weekendurile si alea alea in care se mai intampla ceva amai diferit dar ii monotonia aia de zi cu zi in care faci acelasi lucru, acest fenomen fiind foarte accentuat mai ales la oras..deci nu depinde de marimea lui:D
RăspundețiȘtergerewoai bai frate da scrii romane? daca ai atata inspiratie trebuia sa te inscrii si tu la concursul asta ...oricum mi`a luat o jumate de ora sa citesc ce ai scris , dar pe langa asta mi`a placut . adica stiu si eu cum e in Bucuresti , chiar e mult mai nasol decat in Baia Mare. Mie unul nu mi`ar placea sa locuiesc acolo .
RăspundețiȘtergereImi place si ideea Corinei, desi asta e mai mult din unghiul din care privesti partea goala a paharului.
Pe langa toate lucrurile banale, rele, sau enervante sunt si unele lucruri frumoase pe aici,pe care probbabil ar trebui sa le luam in considerare, adica sa mai privind din cand in cand partea plina a paharului si nu pe cea goala.
Oricum frumos :*
ah da si am observat in restul comentariilor sunt multe particularitati...dar ca si la faza cu orasul mare sau mic cred ca e vorba de generalitati (cum si indica co intr-un comentariu). Nu inteleg nici eu de ce toata lumea vrea sa complice lucrurile de genul acesta particularizant in toate felurile.
RăspundețiȘtergereOricum mi-a placut textul:D, poate nici eu nu's de acord cu toate ideiile dar intradevar diferentele dintre cum ar trebui sa fie sau cum era mai demult si cum e in ziua de azi sunt foarte mari...nu m-am gandit niciodata din perspectiva asta.