Tac

În neantul naturii mă prefac,
În oglinda nebuloaselor
Îmi arunc necanonul,
Şi încerc să nu tac.

Privesc, dar nu o fac,
Mă supun neoamenilor,
Admir necroza conului,
Şi încerc să nu tac.

Subţire ca un vârf de ac
Înoată-n aerul notelor
Îşi satisface omorul
Iar eu încerc să nu tac.

Ca nişte picioruşe de gândac
Încet, în ciuda sunetelor
Vine şi încurcă misterul
Dar eu nu mai pot, şi tac.